la agatat printre capete in aer

Organizatorii ne-au aranjat o vizită la muzeu, unul dintre cele mai interesante din oraş. După o discuţie interesantă cu taximestristul, despre limbile de origine latină şi despre România (how incredible is that!!!) am descins în faţa unei clădiri masive. Kelvingrove Museum era scris deasupra cu litere aurii. Am intrat repede deoarece programul de vizitare mai dura fix o oră. Înăuntru, m-am simţit un Ben Stiller, mai mic de statură şi mai grasun, în filmul A Night at the Museum. O fi acesta unul dintre cele mai interesante muzee, dar e un talmeş-blameş în ceea ce priveşte aranjarea exponatelor. Elefanţi, girafe, pescăruşi, avioane, capete atârnând legate de nişte fire aproape invizibile, statuete africane, Glasgow boys, crinoline, maşini de epocă şi într-un colţ, Mackintosh şi Glasgow style năvălesc pur şi simplu peste tine reuşind să te ameţească definitiv. În sfârşit am decis să-l vizitez pe Mackintosh aşa că m-am oprit în faţa unei vitrine cu fluturi. Lângă mine, un domn cu părul lung, cârlionţat privea fascinat exponatele.
- It's beautiful, isn't it?
- Yes, very, spun eu.
- Oh, what a lovely accent, zice el.
- Thank you, zic eu.
- Where are you from?
- Romania, spun eu proud.
Zice:
- Have you seen the Dali upstairs. It's wonderful. I've been here all day.
- Really? întreb eu.
- You should go and see it, too.
- Maybe I will... if I have time.
- So, are you here with someone? găsi el de cuviinţă să-şi încerce norocul.
- Yeah, with about twenty people, zic eu :))

Poate ar fi trebuit să continuăm dialogul, dar mi s-a făcut frică pentru că el avea un cercel lung cu turcoaz şi zale. Semăna cu Sully din Dr. Quinn. Cred că am fi ajuns să ne batem pe bijuuri :)))

Oricum, l-am sunat pe Ivan şi am ieşit să depănăm amintiri la un pahărel. El un Guiness, eu un Mary Pickford (cocktail pe bază de uischi, care merge înlocuit cu ţuică). Poftă bună!